Gabriel Plesea 
Gabriel Ple]ea
Prozator, traducator, publicist
.
S-a nascut la 9 august 1942, la Bucuresti. Scoala elementara a facut-o la Scoala “comunala” de la Mavrogheni, la Sosea, lânga Monetarie, în frumoasa cladire construita dupa planurile lui Ion Mincu, devenita “11 Mixta”.
Liceul l-a terminat la “Gh. Lazar”, la Cismigiu, iar la Universitatea din Bucuresti a urmat cursurile Facultatii de engleza, obtinând Licenta în filologie în 1967.

A detinut functii de protocol si corespondent de relatii la Mineral Import-Export si la Institutul Român pentru Relatiile Culturale cu Strainatatea precum si documentarist la Centrul UNESCO pentru Învatamânt Superior în Europa.
În paralel si-a cultivat preocuparile literare, contribuind cu traduceri (de eseuri, poezii, proza scurta si romane), publicate în perioada 1970-1974 (în reviste literare precum Ramuri, Secolul 20, Romanian Review, Tribuna, Viata Româneasca si la editura Albatros).

A emigrat în Statele Unite în 1976, urmându-si sotia, Anca, care “alesese libertatea” înca din 1974, si s-a stabilit la New York. Aici si-a aprofundat studiile universitare obtinând, în 1979, un Master's Degree la Columbia University (relatii internationale, specialitatea economie si informatica).
A functionat timp de 18 ani ca project leader în programare de computere. Înca o data, nu si-a uitat preocuparile literare, scriind un roman în limba engleza, Bitter Be Thy Bread, publicat în primavara lui 1989. Dupa 1991, si-a extins aria preocuparilor literare si publicistice, aparându-i patru romane, o culegere de prezentari de scriitori americani contemporani, un volum dedicat unui grup de scriitori români ce traiesc si creeaza la New York, precum si cinci volume de publicistica.
În tot acest timp a colaborat cu numeroase articole, recenzii, corespondente pe teme literare, artistice si de relatii internationale publicate de-a lungul anilor în România Libera, Jurnalul Literar, Luceafarul, Lumea Libera Româneasca (N.Y.), Dorul (Danemarca). Actualmente, contribuie cu articole la publicatia saptamânala, în limba româna, New York Magazin, care apare la New York.

Gabriel Plesea este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Asociatiei Ziaristilor din România, Foreign Press Association (presedinte, 2004-2005), New York, United Nations Correspondents’ Association, New York, (Reporter Emeritus), American Romanian Academy of Arts and Sciences, USA. În prezent, împreuna cu sotia, îsi împarte timpul între New York si Bucuresti.
Activitatea literara si publicistica

Volume publicate:
Romane
Arunca pâinea ta pe ape, 1994, Vestala, Bucuresti
   (versiunea româneasca a romanului, scris în engleza,
   Bitter Be Thy Bread, New York, 1989)
Imposibila reîntoarcere, 1996
Dosarul cu bârfe, 2000
Trilogia exilului (volumul reuneste cele trei romane
   publicate anterior), 2002
Destine întortocheate, 2006
   Romanele Arunca pâinea ta pe ape si Destine
   întortocheate au fost publicate în versiunea lor
   engleza (Cast Thy Bread upon the Waters si,
   respectiv, Twisted Destinies) la editura iUniverse,
   Bloomington, Indiana, în 2008.

Corespondente literare (în volum)
Scriitori americani contemporani, 1997

Istorie si critica literara
Scriitori români la New York, 1998 (Premiul
   Neptun de la Întâlnirile scriitorilor români din
   întreaga lume, iunie 1999)

Publicistica (în volum)
Corespondente din New York, 1999
Concordia ca necesitate înteleasa, 2001
Reporter la New York, 2004
Marasmul românesc, 2011
Un reporter român la Natiunile Unite, 2012

Traduceri
Charles Dickens, Impresii din Italia, 1997
Michael Impey, maginea iubitei în poezia lui
   Tudor Arghezi, 1974
Edgar Rice Burroughs, Întoarcerea lui Tarzan,
   1973, 1993 & 2005
5 Povesti cu cowboy, povestiri de O’Henry,
   Stephen Crane, John Graves (în colaborare), 1972
Piet Hein, “Grook”-uri

Confesiuni

(fragmente dintr-un interviu acordat scriitoarei Sonia Elvireanu pentru monografia sa, “Gabriel Plesea, o perspectiva asupra exilului românesc”, editura Imago, Sibiu, 2012)

Ati publicat o tetralogie a exilului. În ce masura am putea considera primele trei romane, reunite în „Trilogia exilului”,  o proiectie a experientei personale în fictiune,
o autofictiune?

Nu cred ca sunt singurul care afirma ca un autor, în special un romancier, "împrumuta" din propria experienta de viata. Difera gradul si cantitatea pe care o preia si o include în trama scrierii. Precum si modul în care îsi autofictionalizeaza existenta: de la o simpla creionare la o intensa reproducere a propriilor trairi. În ceea ce ma priveste, este evidenta intentia de a folosi transe importante din experienta mea de adaptare si integrare în mediul american. M-a obligat obiectul demonstratiei mele: ca integrarea în noul spatiu nu înseamna neaparat repudierea identitatii originare si renuntarea la o experinta acumulata înainte de asumarea unei noi existente. Dimpotriva: mentinerea demnitatii si impunerea statutului profesional sunt calitati pe care americanii le apreciaza ca firesti în procesul competitiv al afirmarii individuale. Tot asa, nu pretind ca am venit cu o solutie, cu o formula a succesului si nici nu am tinut sa ofer un exercitiu în narcisism.

Cum se reconciliaza identitatea româneasca cu cea americana?

Întrebarea vizeaza doua temperamente diferite, care actioneaza în spatii diferite. Americanul traieste într-o lume extrem de competitiva, dinamica, vibranta, nelinistita, ba chiar primejdioasa, ceea ce îl obliga la actiune si la pragmatism. La el acasa, românul e obisnuit cu un pas mai domol, mai precaut, mai "lasa-ma sa te las", si cu "merge
si asa". Exista si prejudiciul cu mentalitatea "balcanica". Însa, odata ajuns "afara", printre straini, tot el devine si descurcaret, si inventiv, si muncitor. Adevarate calitati, pretioase mai ales în spatiul american. În mod neasteptat se creaza o "fuziune" între cele doua identitati, benefica pentru românul stabilit în State. Sunt nenumarate exemple de români care fac cariere stralucite în mediul universitar, în medicina, în tehnologia de vârf, ca sa amintim doar câteva.

Daca ati opta pentru repatriere, ce v-ar motiva?

Nu motivatia lipseste, ci optiunea. Drept raspuns la aceasta "tentanta" întrebare, îmi voi permite sa redau un alt pasaj din "Arunca pâinea te pe ape": "Lui Ion (locul unde traia acum) îi aducea aminte de cartierul de la Sosea, de acasa, în care locuise pâna în anii liceului. Chiar si acum, dupa atâtia ani, simtea mirosul acela de fum de la frunzele de castan arse, amestecat cu aerul piscator al toamnei. În Rego Park, îi placeau miile de nuante ale frunzelor ce împodobeau cartierul. Ca si drumul spre plaja de la Jones Beach, la Atlantic, croit printre vegetatia frumos colorata a batrânului Long Island. Acolo se ducea sa asculte la murmurul, ca un cânt de sirene, al Oceanului, care-i soptea despre Batrânul Continent atât de încarcat de amintiri si povesti. Acele momente, marturisea Ion, erau cele mai greu de înfruntat în viata lui aici, în Lumea Noua. Îi trebuia o putere supra-omeneasca sa se smulga de acolo, cât mai departe de aceea dulce îmbiere de a se duce înapoi. Se hotarâse ca aici trebuia s[ fie noua lui casa. Pretul întoarcerii ar fi fost mult prea mare: ar fi trebuit sa bea din cupa cu cucuta pentru ca a cautat virtuti în afara propriei lui lumi. Acum se afla aici, si aici avea s-o scoata la capat!"


Uniunea Scriitorilor din România
Filiala Bucuresti Proza
BUCURESTI
PROZA
site personal
©  2014, Gabriel Plesea, texte
Biblioteca de proza a orasului Bucuresti
Filiala Proza Bucuresti - Uniunea Scriitorilor din România
Prozator român contemporan ; romancier ; publicist
.
gp187@columbia.edu
mail :