Uniunea Scriitorilor din România

În timpul primului razboi mondial, S.S.R. a fost nevoita sa se refugieze la Iasi, în toamna anului 1916. Pentru a-si mentine activitatea, Societatea a ales ca presedinte pe Duliu Zamfirescu, la 16 noiembrie 1916, si pe Petre Locusteanu ca secretar.

La adunarea din 21 octombrie 1917, presedinte al Societatii Scriitorilor Români a fost ales Mihail Sadoveanu; vicepresedinte - Corneliu Moldovanu, iar secretar - Petre Locusteanu. Acest comitet a functionat pâna la 24 februarie 1918, când, dupa încheierea armistitiului, S.S.R. si-a reluat activitatea la Bucuresti, tinând la acea data o noua adunare generala, presedinte devenind Mihail Dragomirescu.

O etapa importanta a fost prezenta lui Liviu Rebreanu la presedintia Societatii Scriitorilor Români, care avea sa se încheie cu contestari vehemente în Adunarea Generala din 2 februarie 1930. O motiune prefectata de George Gregorian cerea înlaturarea lui Liviu Rebreanu de la conducerea S.S.R. „pentru delapidare”. Se pare ca scandalul a fost declansat de Nichifor Crainic care viza functia de presedinte. Adunarea Generala l-a confirmat în functie pe Liviu Rebreanu. Dupa aplanarea conflictului, Liviu Rebreanu si-a continuat activitatea fara represalii împotriva inamicilor.

Ultima adunare generala a Societatii Scriitorilor Români are loc în 1 septembrie 1944 si îl alege ca presedinte pe Victor Eftimiu.

În 25 martie 1949, Societatea Scriitorilor Români fuzioneaza cu Societatea Autorilor Dramatici si cu Uniunea Scriitorilor Maghiari din România. Ia fiinta Uniunea Scriitorilor din România. Mihail Sadoveanu este ales presedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor, iar Zaharia Stancu, presedinte activ. Noua institutie îsi constituie filiale la Cluj, Iasi, Timisoara, Târgu Mures, Brasov.

La 1 septembrie 1952 este inaugurata la Bucuresti Casa Scriitorilor, unde va functiona sediul Uniunii.

Primul Congres al Uniunii Scriitorilor din Republica Populara Româna (18-23 iunie 1956) îl alege pe Mihail Sadoveanu ca presedinte activ si pe Mihai Beniuc ca prim-secretar.

Conferinta USR din 22-24 ianuarie 1962 alege ca presedinte activ pe Mihai Beniuc. Tudor Arghezi va fi presedinte de onoare, iar Demostene Botez si V.Em. Galan - vicepresedinti.

A treia Conferinta pe tara alegea ca presedinte de onoare tot pe Tudor Arghezi. Presedinte executiv va fi Demostene Botez. Ion Pas, Pop Simion si Zaharia Stancu sunt vicepresedinti. În 1966, Demostene Botez demisioneaza din motive de sanatate. Comitetul de conducere al U.S.R. îl alege ca presedinte pe Zaharia Stancu, iar ca vicepresedinte pe Letay Lajos.

Adunarea Generala a Scriitorilor din 14-16 noiembrie 1968 alege ca presedinte pe Zaharia Stancu, cinci vicepresedinti (Stefan Banulescu, Laurentiu Fulga, Meliusz Jozsef, Marin Preda, Virgil Teodorescu) si doi secretari (Georgeta Horodinca si Szasz Janos). Se dezbat principiile unui nou Statut al USR.

În sedinta plenara a Consiliului U.S.R. din 3 ianuarie 1969 se adopta noul Statut. Conducerea U.S.R. este exercitata de Adunarea Generala convocata de Consiliul U.S.R. o data la trei ani. La cererea a doua treimi din numarul membrilor Consiliului, pot fi convocate adunari generale extraordinare. Adunarea Generala dezbate probleme ale vietii literare, alege prin vot secret Consiliul Uniunii si Comisia de Cenzori, decide modificari în Statut, face propuneri de acte normative legate de activitatea Uniunii si a filialelor sale, alege presedintele de onoare si membrii de onoare ai U.S.R. Consiliul Uniunii, ales pe trei ani, este compus din 91 de membri. Consiliul alege prin vot secret Biroul U.S.R., compus din 27 de membri. Dintre membrii Biroului, se alege un presedinte, vicepresedinti si Comisia de Validare, formata din 7 membrii. Consiliul administreaza publicatiile subventionate, numeste redactorii-sefi, face propuneri de înfiintare a unor întreprinderi economice, edituri, publicatii, librarii, case de creatie, acorda pensii, burse, numeste juriile pentru acordarea premiilor literare, stabileste cotele cuvenite Uniunii din sumele intrate în Fondul Literar, încheie conventii si acorduri profesionale cu strainatatea. Litigiile dintre membrii Uniunii sunt aduse în fata unui Juriu de Onoare format din 7 membri ai Biroului. Statutul precizeaza modul de înfiintare a asociatiilor teritoriale în zone unde exista cel putin 15 scriitori, membri titulari ai U.S.R. Asociatiile au buget si administratie proprii, finantate din bugetul anual al U.S.R. Ele sunt conduse, ca si U.S.R., de o Adunare Generala care alege Comitetul Asociatiei si Comisia de Cenzori, hotarând asupra primirii de noi membri titulari si stagiari. Comitetul are 2-11 membri, alesi prin vot secret, si este condus de un secretar.

În 24 iunie 1969 ia fiinta Fondul Literar al U.S.R., organul economic al institutiei.
Conferinta Nationala din 22-24 mai 1972 îl realege ca presedinte pe Zaharia Stancu. Vicepresedinti vor fi: Laurentiu Fulga, George Macovescu, Marin Preda, Sütö Andras, Virgil Teodorescu. Va fi ales un secretar general (Constantin Chirita) si doi secretari (Ion Hobana, Szasz Janos). Presedinte de onoare este ales Victor Eftimiu. Dupa disparitia lui Zaharia Stancu, la 11 aprilie 1975, Consiliul U.S.R. alege drept presedinte pe Virgil Teodorescu.

În urma modificarii Statutului U.S.R., se înfiinteaza asociatii de scriitori la Brasov, Constanta, Craiova, Sibiu.

În perioada 1974-1978, conducerea U.S.R. este asigurata de Virgil Teodorescu (presedinte) si Laurentiu Fulga (vicepresedinte).

Conferinta Nationala a Uniunii Scriitorilor din R.S.R. îl alege presedinte pe George Macovescu pentru urmatorii patru ani. Laurentiu Fulga va fi vicepresedinte.

Din 1982 pâna 1990, presedintele Uniunii Scriitorilor va fi Dumitru Radu Popescu. Pâna în 1984, vicepresedinte va fi Laurentiu Fulga. Din 1984 pâna în 1990, vor fi vicepresedinti Alexandru Balaci, George Balaita, Domkos Geza, Constantin Toiu.

În martie 1990, Conferinta Nationala a U.S.R. îl alege presedinte pe Mircea Dinescu. Vicepresedinti sunt Laurentiu Ulici si Stefan Banulescu. Dupa trei ani, Mircea Dinescu îsi întrerupe mandatul, ramânând presedinte interimar Laurentiu Ulici. Vicepresedinti devin Florin Iaru (1995-1996) si Eugen Uricaru (1997-2001). Dupa disparitia lui Laurentiu Ulici, Eugen Uricaru asigura presedintia interimara.

Conferinta Nationala a Scriitorilor alege în 2001 ca presedinte pe Eugen Uricaru, iar ca vicepresedinte pe Nicolae Breban.

Conferinta Nationala a Scriitorilor alege în 2005 ca presedinte pe Nicolae Manolescu, iar ca vicepresedinte pe Varujan Vosganian.

Conferinta Nationala a Scriitorilor alege, în noiembrie 2009, urmatoarea conducere pe un mandat de 4 ani: Presedinte - Nicolae Manolescu, Prim-Vicepresedinte - Varujan Vosganian, Vicepresedinti Gabriel Chifu si Irina Horea.

sursa : U.S.R.

1821: Ia fiinta, la Brasov, Societatea Literara din initiativa unui grup de boieri valahi (Nicolae Vacarescu, Grigore Balaceanu, Constantin si Ion Câmpineanu, Iordache si Dinicu Golescu), refugiati din cauza rascoalei lui Tudor Vladimirescu.

1827: Ion Heliade Radulescu, Dinicu Golescu si Stanciu Capatânanu refac Societatea Literara de la Brasov. Se elaboreaza un Statut în 7 puncte privind dezvoltarea culturala a Munteniei.

1831: Ion Câmpineanu, pastrator al documentelor fostei Societati Literare de la Brasov, precum si ale „Risipitei Societati Literare” din 1827, are initiativa înfiintarii Societatii Filarmonice, care va functiona oficial din 1833. Printre fondatori, se afla Ion Heliade Radulescu si Costache Aristia. Pentru început, Societatea Filarmonica functioneaza în casa lui Ion Câmpineanu.

În preajma anului 1848, a luat fiinta Asociatia Literara a României, care avea ca program raspândirea cunostintelor, înaintarea literaturii si încurajarea autorilor si traducatorilor. În împrejurarile zbuciumate ale revolutiei de la 1848, Asociatia Literara a României nu a putut sa desfasoare o activitate rodnica.

1861: Înfiintarea Asociatiei Transilvane pentru literatura româna si cultura poporului român (ASTRA) la Sibiu, condusa în prima perioada de Gheorghe Baritiu.

2 septembrie 1864: ministrul instructiunilor publice, Nicolae Cretulescu, solicita Consiliului Superior al Instructiunilor Publice un proiect de regulament pentru o Societate Literara. În 1866 se fondeaza Societatea Literara Româna.

C.A. Rosetti înainteaza Consiliului de Ministri, la 12 martie 1866, un amanuntit raport, aratând ca Societatea Literara avea drept scop „a da tarii, într-un timp cât mai apropiat, cele doua mari colonade ale templului sau literar: gramatica si glosarul limbii”. Împreuna cu raportul, C.A. Rosetti a înaintat si Regulamentul pentru formarea Societatii Literare Române, în care ideea de unitate nationala se reflecta în componenta acestei Societati, propunându-se a fi formata din: 3 membri din Moldova, 4 din Muntenia, 3 din Transilvania, 2 din Banat, 2 din Maramures, 2 din Bucovina, 3 din Basarabia.

Locotenenta domneasca emite, la 1 aprilie 1866, decretul de înfiintare a Societatii Literare Române. Printr-un alt decret al locotenentei domnesti din 22 aprilie 1866, erau desemnati membri de peste hotarele Principatelor Unite. Din Transilvania: Timotei Cipariu, Gavril Munteanu si Gheorghe Baritiu; din Maramures: Iosif Hodos si Alexandru Roman; din Banat: Andrei Mocioni si Vicentiu Babes; din Bucovina: Alexandru Hurmuzachi si I.G. Sbiera; din Basarabia: Alexandru Hasdeu, Constantin Stamati si I. Straiescu; dintre românii sud-dunareni: I. Caragiani si D. Cozacovici.

Societatea oficiala de inaugurare a Societatii Literare Române a avut loc la 1 august 1867. A luat cuvântul Timotei Cipariu, care sublinia ca unitatea spirituala, culturala, întemeiata prin Societatea Literara, va constitui calea sigura spre unitatea politica a tuturor românilor.

În primii ani ai existentei sale, Societatea Literara Româna si-a schimbat denumirea în Societatea Academica Româna. Dupa cucerirea independentei nationale, în 1877, Societatea Academica Româna s-a transformat, în 1879, în Academia Româna.

Abia pe 17 aprilie 1904 ia fiinta o societate a scriitorilor, si anume Societatea Româna de Literatura si Arta, fiind recunoscuta ca persoana juridica si morala. Statutul Societatii prevedea, printre altele, apararea proprietatii literare si artistice, ajutorul mutual al membrilor, precum si crearea unui fond „din care se vor servi pensiuni membrilor activi, vaduvelor si copiilor lor”. Nu dupa mult timp, Societatea a esuat din cauza faptului ca avea un caracter eterogen, propunându-si sa reuneasca în cadrul ei scriitori, publicisti, compozitori, muzicieni, pictori, arhitecti, desenatori, sculptori, gravori, fotografi si chiar editori.

Din initiativa lui Emil Gârleanu, St. O. Iosif si Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din Bucuresti s-au întrunit într-o prima consfatuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcatuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societati a Scriitorilor Români. Ca model pentru aceste statute, Cincinat Pavelescu adusese de la Paris „Statuts de la Société des Gens de Lettres”, societate înfiintata de scriitorii francezi la 28 aprilie 1908, pentru a pune bazele Societatii Scriitorilor Români. La adunarea de constituire s-au dezbatut proiectele de statute si s-a ales primul comitet de conducere compus din: Ioan Adam, Dimitrie Anghel, Ion Ciorcârlan, Ludovic Daus, M. Dunareanu, Emil Gârleanu. Cincinat Pavelescu a fost desemnat presedinte, G. Ranetti si Dimitrie Anghel - vicepresedinti, Emil Gârleanu si Ludovic Daus - secretari. Acestei prime forme de organizare a Societatii Scriitorilor Români i s-a reprosat ca nu a cooptat marii scriitori ai vremii ca: I.L. Caragiale, Ioan Slavici, George Cosbuc, A. Vlahuta, A. Macedonski si altii.

Între 2 septembrie 1909 si 25 noiembrie 1911, când s-au facut noi alegeri, Societatea Scriitorilor Români a avut ca presedinte pe Mihail Sadoveanu.

Dupa ce Mihail Sadoveanu si-a depus mandatul, Adunarea Generala a Societatii Scriitorilor Români din 25 noiembrie 1911, l-a ales presedinte pe Emil Gârleanu. În comitet au mai fost alesi: Cincinat Pavelescu - vicepresedinte; Ion Minulescu si A. de Herz - secretari; Vasile Pop - casier; Al. Cabazan si I. Scurtu - cenzori; Natalia Anghel, Dimitrie Anghel, Mihail Sadoveanu, Dimitrie Nanu si Corneliu Moldovanu - membri. Emil Gârleanu si-a asumat, ca presedinte, rezolvarea unei probleme fundamentale, si anume recunoasterea de catre Parlamentul României a Societatii Scriitorilor Români ca persoana morala.

În Adunarea Generala a Societatii Scriitorilor Români din 25 noiembrie 1912, a fost ales un nou comitet de conducere, alcatuit din: Mihail Dragomirescu - presedinte, I.AL. Bratescu-Voinesti - vicepresedinte; Caton Theodorian - secretar; Mihail Sadoveanu, Cincinat Pavelescu, Corneliu Moldovanu, Tudor Arghezi, Emil Gârleanu, Dimitrie Anghel - membri; Petre Locusteanu si D. Karnabat-cenzori; N. Davidescu - bibliotecar. Din pacate, disensiunile dintre unii membri ai Societatii au avut drept rezultat remanierea comitetului de conducere, la 15 ianuarie 1913, Ion Gorun fiind ales vicepresedinte în locul lui Alexandru-Bratescu-Voinesti, iar ca membri noi G.Bogdan-Duica în locul lui Dimitrie Anghel si Vasile Pop în locul lui Emil Gârleanu.

S.S.R. s-a straduit sa gaseasca mijloace pentru a acumula fondurile necesare ajutorarii membrilor Societatii si a familiilor lor, mai ales ale celor aflati sub arme, mobilizati sau voluntari. În acest sens, G. Diamandy releva: „Am facut interventia necesara la Palat si catre Administratia Domeniilor Coroanei, pentru a se înscrie si Societatea Scriitorilor Români printre societatile persoane morale, prevazute în testamentul Regelui Carol I, ca legatare ale defunctului suveran. În urma acestei interventii, S.S.R. a capatat din legatul regal suma de 10.000 lei, în renta de 4,5%, care, împreuna cu cealalta avere baneasca, a fost prefacuta aproape toata în scrisori de stat si depusa la Banca Nationala”.