conceptie grafica  ©  Aurel Maria Baros
Filiala Bucuresti
Proza
- in
memoriam -
.
BUCURESTI
PROZA
2014

Mircea Constantinescu (1945 - 2014)

Mihail Gramescu (1951 - 2014)
Sorin Preda (1951 - 2014)
Constantin Visan (1930 - 2014)
Prozatori din Bucuresti - Biblioteca de proza

Actualitate

despre traduceri, burse, rezidente,
                   festivaluri, concursuri etc.

Clubul de Proza

Literatura româna în lectura autorilor

Premii FBP ; Premiul NOBEL

Conducerea USR si a filialelor

Scurt istoric USR ; informatii utile





Valentin Hossu-Longin


*

Mircea Constantinescu

Mircea Constantinescu s-a nascut la 18 iulie 1945 la Târgoviste. A absolvit Liceul „Ienachita Vacarescu” (fost Balcescu) din Târgoviste (1963). Urmeaza cursurile Institutului Pedagogic Bucuresti, încheiate cu dubla licenta, în „Biblioteconomie” si „Bibliologie” (1966). Absolva Facultatea de Sociologie la Universitatea Bucuresti, licentiat în „Sociologia culturii” (1972). Lucreaza ca sociolog si bibliolog. Debut literar cu versuri în revista „Amfiteatru” (1966), care, în 1968, îi acorda premiul pentru debut.

Editorial debuteaza cu proza scurta în volumul „Ciudatenii de familie” (1968). Colaboreaza la numeroase reviste din toata tara. A fost membru al comitetului sectiei de proza al Asociatiei Scriitorilor Bucuresti, al Comisiei Sociale a Uniunii Scriitorilor, al juriului Concursului National de Literatura „Mostenirea Vacarestilor”. Distins cu premii ale Societatii Scriitorilor Târgovisteni. Dintre scrierile sale de proza: „Ciudatenii de familie” (1968, premiat), „Cancerul blond” (1970), „Smog” (1971 - lucrare retrasa din librarii/biblioteci, figurând într-un index promulgat de „revolutia culturala”ceausista), „Amurgul levantinilor” (vol. 1 1978, vol. 2 1981), „Îsi amintea de Casablanca” (1984), „Alearga pentru viata ta” (1985), „Au fost odata ca niciodata” (1987), „Români, va ordon sa stati la coada” (1997), „Impozit pe viata” (1998), „Te rog sa mai traiesti putin” (1998), „Stand-by” (2002), „Spovedanii” (2005), „Cu noi în cârca, Europa” (2012). În proza non-fictionala: „Cum îndemult Bucurestii petreceau” (1977), „Când toca la Radu-Voda” (1992), „Dupa Bucuresti, potopul…” (2002), „Tropaind prin Spatiul Schengen” (2006), „Orasul de la parter” (2009), „Noaptea, când toate blondele sunt brunete” (2010), „Rontait de viu” (2012). Eseuri: „Triumful lui Fat-Frumos” (1979), „Vedeta” (2001), „La început a fost tacerea” (2006, premiat).

Prin disparitia lui Mircea Constantinescu proza româneasca si lumea literara sufera o dureroasa pierdere.

Acest articol a fost publicat la rubrica In Memoriam pe site-ul Uniunii Scriitorilor din România



Mihail Gramescu

A încetat din viata, la 13 mai a.c., scriitorul Mihail Gramescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Bucuresti Proza, din 1990. A publicat  mai multe volume de proza, versuri si teatru scurt, dintre care mentionam: Aporisticon, 1981, Moara de apa, 1989, Saritorii în gol, 1994, Plenita memoriei noastre, 1997, Caderea, 2003, Premiera, 2004, Lumina antisolara, 2006.  A fost premiat de EuroCon, în 1989, la Moscova, si în 1990, la Faïence (Franta). Mai multe premii nationale în tara.

A activat pe parcursul anilor ca redactor, corector,  consilier editorial,  critic,  editor si colaborator extern la mai multe publicatii si edituri (Stiinta si Tehnica, Viata Româneasca, Jurnalul SF, Adevarul, ArtPanorama, Contemporanul, Conexiuni (NY - SUA), Romanian Echo (SUA), Cervantes, Editura Hyperion Craiova, Editura Granada, s.a.).

Antologator la mai multe almanahuri si volume colective (Anticipatia, Fantasticul Mileniului III - colectie anuala a editurii Granada, Cervantes - Satu Mare, antologii la editura Eagle si Editura Virtuala, etc).

Odihneasca-se în pace!

Acest articol a fost publicat în In Memoriam de Uniunea Scriitorilor din România.
.
2015

Petre Anghel (1944 - 2015)
Dan Platon (1929 - 2015)
Gabriel Diradurian (1947 - 2015)
Ion Puiu Stoicescu (1941 - 2015)
Sorin Preda

Dupa Mircea Nedelciu, Gheorghe Craciun, Constantin Stan, prozatori din generatia 80, ca sa nu-i mai amintim pe poetii Aurel Dumitrascu, Ion Stratan, Ioan Flora, Alexandru Musina, Ion Zubascu din aceeasi generatie, a venit si rândul lui Sorin Preda sa fie chemat prematur la Judecata de pe urma. Cine l-a cunoscut nu poate sa uite profilul sau elegant, care a apartinut unui om serios, distant fata de flecustetele si mizeriile vietii. Sorin Preda era nepot de frate al lui Marin Preda si poate, într-o oarecare masura, aceasta ascendenta l-a strivit. Totusi, el a vrut sa aiba propria voce si pâna la urma tot ce a scris are putina legatura cu celebrul sau înaintas. A debutat la 30 de ani cu un volum de povestiri, dupa care în 1985 a venit confirmarea adusa de romanul „Partial color”, despre care au scris numerosi si importanti critici. În 1988, an de apasare nationala, a mai publicat un roman, „Plus minus o zi”. A fost prezent în antologia „Desant„ a profesorului Crohmalniceanu, certificat de garantie pentru valoarea prozatorilor din tânara generatie de atunci. Sorin Preda, dupa 1989, a înteles ca vanitatile provocate de literatura sunt pâna la urma fara rost si mult mai important este drumul spiritual. Îl întâlneam deseori la liturghie unde, fara sa se prosterneze sau sa faca alte gesturi spectaculoase, asculta si privea cu nesat oficierea Tainelor, simtind ca face parte din ele. A renuntat la gazetaria propriu zisa - a fost ani si ani de zile redactor în presa cotidiana -, dar a vrut sa fie profesor la Facultatea de jurnalism condusa de Mihai Coman, tot un fost coleg de-al lui de la ziar. De asemenea a început sa scrie la revista de mare audienta „Formula AS” unde coordona pagina de îndrumare spirituala. Articolele sale aveau un ton discret, smerit, evitând patetismele inutile în asemenea împrejurari. Cine i-a citit cartile a înteles ca Sorin Preda a fost ultimul care sa se bata cu pumnii în piept. În anii acestia a mai publicat o carte despre unchiul sau, „Morometii, ultimul capitol”, pentru a pune lucrurile în ordine, având în vedere ca numele lui Marin Preda, dupa Revolutie, a suferit destule maculari. Daca nu-l cunosteai pe Sorin ziceai ca e infatuat. Dimpotriva. El era atât de scârbit de ce se întâmpla în jurul sau încât dorea sa-si mentina integritatea chiar si cu pretul proastei lui întelegeri de catre altii. Nu a fost deloc atasat de ambianta din tara din anii 90 si de dupa aceea. Nu l-a interesat miza politica. Gazetarii patimasi îi repugnau. Mi-aduc aminte ce mi-a spus odata când plecam de la ziar: Tine minte cinci cuvinte, e la fel ca înainte… Dar nu a completat ca poate fi chiar mai rau. Plecarea lui ma întristeaza nespus. Realismul creionat al prozelor sale are ca reflex drumul în necunoscut pe care acum îl strabate fara sa fie stiut de nimeni. Pe 12 luna decembrie urma sa împlineasca 63 de ani.
(Dan Stanca)


Acest articol a fost publicat la rubrica In Memoriam pe site-ul Uniunii Scriitorilor din România
2016

Vasile Andru (1942 - 2016)
Mihnea Berindei (1948 - 2016)
Ion  Murgeanu (1940 - 2016)
Horia Pãtrascu (1938 - 2016)
Valentin Hossu-Longin (1939 - 2016)
Adrian Fratila (1949 - 2016)